dincolo de codurile existente-n lumea juridică, puțin din cel al programatorilor sau ce se ascunde-n spatele a ceea ce reprezintă comunicarea online, am învățat să fiu un adult.
dar hei, ce știi tu din ceea ce-nseamnă viața de adult? (mi s-a spus de nenumărate ori). Poate nu știu încă tot ce presupune acest lucru, dar în cei 30 de ani pe care i-am petrecut în viața asta, până acum, am prins câte puțin și cred că acest puțin este esențial evoluției mele.
vreau înseamnă să muncesc ca să am sau să cer când trebuie s-o fac.
dacă nu comunic ce-mi doresc să se-ntâmple, cineva nu-mi va ghici planurile.
așteptările pe care trebuie să le am trebuie să le am doar de la mine.
este ok să cer ajutorul, ba chiar și sănătos.
dacă vreau să fiu exigentă cu cineva, îmi pot permite asta doar cu mine.
impulsivitatea este greu de lepădat, dar e sănătate curată traiul fără ea.
răbdarea se capătă cu timpul, prin exercițiu.
e minunat să petreci timp singur, cu ochii în tavan, fără gânduri.
prima dată trebuie să am eu răbdare cu mine ca să aibă și alții tot cu mine.
dacă n-am încredere eu în mine, nimeni vreodată nu va avea.
ori mă agit, ori privesc lucrurile cu calm, ajung în același punct, în același timp.
să nu am regrete, ci să învăț din întâmplări și să merg mai departe cu lecțiile primite.
și-n toată avalanșa asta de lecții, am învățat că cel mai mare dor e cel de părinți. e al naibii de greu și nu trece de la o zi la alta, ba chiar crește-n intensitate. x(
merg mai departe cu ochii larg deschiși și voi îmbrățișa orice experiență, indiferent de natura ei. :D [more to come]