România este o țară privilegiată din punct de vedere al diversității culturale și etnice. Această bogăție etnică se datorează atât poziției geografice, cât și istoriei tumultoase a acestor meleaguri. Influența diverselor popoare se simte și azi nu doar în gastronomie, limbă, tradiții, arhitectură, ci este foarte actuală prin înșiși oamenii de etnie care locuiesc astăzi pe teritoriul țării.
Acest început descrie foarte bine ideea de bază a proiectului pe care l-am descoperit recent: ”MOSAIC: Portrayal of Diversity”, un proiect pilot care urmărește ca prin artă să apropie publicul de valorile și tradițiile promotorilor mesteșugurilor, artelor, culturii din țara noastră. Asta a plecat de la ideea că în România trăiesc numeroase comunități etnice care participă prin tradițiile și cultura lor la omogenitatea istoriei naționale. Interesul majorității pentru valorile minorităților etnice este adesea redus, astfel că minoritățile ajung să se integreze în contextul general al identității naționale prin dizolvarea propriei identități. Comunitățile minoritare s-au luptat de-a lungul timpului cu discriminarea la nivel politic, economic și social, motiv pentru care politicile europene încearcă prin intermediul a diverse programe să abordeze și să acomodeze diversitatea, implicit să promoveze drepturile minorităților de pe teritoriul Europei. Acest lucru nu are întotdeauna efectele urmărite, dat fiind accesul redus al populației la noile strategii de integrare multiculturală, respectiv interesul scăzut general pentru minoritățile naționale, etnice, religioase, lingvistice etc.
MOSAIC: Portrayal of Diversity urmărește recuperarea și promovarea reperelor identitare a 5 minorități etnice din România prin realizarea a 15 portrete ale localnicilor și documentarea scrisă a istoriei personale și colective a fiecărei comunități. Ne bazăm pe faptul că arta este un instrument facil de receptare a realității, un limbaj care unifică prin mijloacele de expresie. În acest fel, dorim să atragem publicul din zone rurale și urbane către valorificarea artei și istoriei, stârnind interesul față de conștientizarea și conservarea elementelor care compun identitatea națională deși la nivel de comunitate minoritățile se deosebesc prin dialect, tradiții, ocupație etc.
Proiectul se concentrează asupra contextului prezent al minorităților, temă de actualitate sociologică, antropologică, politică sau economică, însă se apropie de câte o figură reprezentativă sau familie, din perspectiva căreia caută să identifice valorile sedimentate la nivel individual și la nivel de comunitate. Proiectul are o componentă obiectivă, dată fiind partea teoretică, însă are și componenta subiectivă, dată de membrii comunității etnice, potrivit perspectivei personale asupra istoriei etniei și asupra experiențelor de zi cu zi, raportate mai ales la relația dintre majoritate și minoritate.
În luna Octombrie 2018 va fi organizată o expoziție în cadrul Elite Art Gallery, în cadrul căreia vor fi expuse picturile, dar și fotografii din timpul activității de cercetare. De asemenea, va fi lansată broșura proiectului (foto și text) care va fi disponibilă gratuit și în format electronic.
Care sunt cele cinci comunități etnice identificate?
- Comunitatea sașilor din Bod, județul Brașov
- Comunitatea romilor din Sintești, Județul Ilfov
- Comunitatea maghiarilor din Ernei, Județul Mureș
- Comunitatea armânilor din Pipera, Județul Ilfov
- Comunitatea rușilor-lipoveni din Slava Cercheză, Județul Tulcea
Abia aștept să aflu cât mai multe lucruri despre cei care aduc o pată de culoare și farmec aparte culturii noastre. Iar în primă fază am discutat cu cercetătorul din proiect, Carla Schoppel (foto: Otilia Cadar).
Cum a apărut ideea acestui proiect?
Mosaic: Portrayal of Diversity a apărut în urma unei ședințe la EliteArtGallery în care încercam să identific alături de echipă nevoile, precum şi oferta actuală în ceea ce priveşte proiectele de artă vizuală. Contextul minorităților este destul de actual și abordat de numeroase discipline, nu numai de artele vizuale, însă ne-am dorit să creăm şi să implementăm un proiect care aduce ceva nou față de cele deja existente. Drept urmare, am scos de la sertar idei care se tot amestecaseră în ultimii ani și pe care le realizasem numai parțial. Îmi doream să putem apropia un public cât mai extins de valorile cultivate în mijlocul minorităţilor selectate, iar arta vizuală ne oferea cu uşurinţă prilejul ăsta. Artiştii au reuşit să redea pe pânză chipurile unor persoane care sunt atât depozitarii, cât şi cei care duc mai departe tradiţiile.
A fost greu să-i găsești pe oameni, să ajungi la ei?
C.S.: Încă de când am început să schiţez activităţile şi rezultatele proiectului, am luat în considerare că pentru a identifica familiile voi avea nevoie, cel mai probabil, să fiu recomandată de organizaţii și asociaţii implicate în viaţa minorităţilor pe care le viza proiectul. Aşadar, am contactat potenţialii parteneri, cărora le-am povestit despre scopul proiectului și despre modul în care ne pot ajuta să îl îndeplinim, implicându-se în Mosaic. Forumul Democrat al Germanilor din Comuna Bod, Asociaţia Matias, Comunitatea Armână din România şi Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România au fost cei care ne-au direcționat către familii. Odată ajunşi în fiecare comunitate a fost suficient să participăm la celebrarea unei sărbători, să cunoaştem rudele sau prietenii gazdelor pentru ca apoi să fim musafirii altor membri ai comunităţii, împlinindu-ne şi mai bine periplul.
Au fost deschiși să-și spună poveștile?
C.S.: Unele dintre familiile cunoscute cu acest prilej au fost neașteptat de deschise. Deschiderea lor nu m-a surprins din cauza vreunei prejudecăți pe care aș fi putut să o am cu privire la atitudinea comunității faţă de turişti sau persoane de altă etnie decât a lor. A fost pur și simplu greu să concep că un străin îmi va deschide ușa, va scoate albumul cu fotografii de familie și mă va așeza la masă pentru a înțelege cultura sa din toate punctele de vedere. Alte familii au fost mai închise inițial, în special fiindcă nu mai făcuseră asta niciodată și nu știau exact ce fel de așteptări avem de la ei sau dacă ne pot ajuta, de fapt, în acest proiect. Dar aceste îngrijorări s-au dizolvat foarte repede fiindcă ne-am legat imediat (și sper că și iremediabil) de aceste comunități.
Nu mi-am dorit să merg în cele cinci rezidențe asemenea reporterului clasic, cu un set de întrebări seci prestabilite. Din acest motiv, am spus de la început, oriunde m-am dus, că cercetarea va fi organică, deși concentrată asupra tradițiilor care se mai păstrează acolo. Asta cred că a contat foarte mult şi acestui lucru s-au datorat lipsa de cenzură şi a blocajelor gazdelor noastre. Oamenii au povestit despre familie, despre istoria strămoşilor lor, iar informaţiile necesare au venit datorită discuţiilor libere. Apoi, făcând, la rândul meu, parte dintr-o familie cu etnie mixtă, am putut spune care sunt durerile şi bucuriile prezentului în ceea ce priveşte originea mea săsească și așa unele drame personale și colective au circulat mai ușor.
Întâmpină probleme la integrarea în societate? Sau deja sunt absorbiți în spiritul național?
C.S.: Desigur, unele minorităţi etnice sunt în continuare stigmatizate, marginalizate, iar istoria lor a fost aceasta foarte mult timp în spațiul românesc. De pildă, mulți dintre romi întâmpină dificultăţi de integrare în societate, iar asta se datorează prejudecăților populaţiei majoritare, în ciuda eforturilor şi proiectelor de integrare a romilor care se tot lansează.
Putem spune că aceste minorități etnice sunt absorbite în spiritul național numai dacă ne gândim la dizolvarea elementelor de tradiție, port etc ale etniei lor. Altfel, dacă vorbim despre o absorbire în sensul unei acceptări a acestora din partea majorităţii, nu aș spune că acest lucru se întâmplă, interesul fiind mult prea redus față de înțelegerea și integrarea diversității.
Uneori, minoritățile etnice sunt comunități închise din propria dorință și astfel reuşesc să îşi conserve tradiţia şi să fie, în mod paradoxal, privilegiaţi din punct de vedere al puterii de conservare a culturii lor. Chiar dacă trăiesc, lucrează și își întemeiază familii în România, microuniversul lor spune povestea unei lumi construite cu aportul limbii, al tradiţiilor și obiceiurilor specifice etniei lor. Iar dacă luăm ca exemplu cazul exodului saşilor, vedem că numărul redus al membrilor de etnie minoritară poate şterge extrem de mult din ceea ce putea însemna spiritul românesc cu adevărat.
Care este scopul prezentării acestora?
C.S.: Scopul proiectului cultural este de a promova diversitatea etnică prin documentarea interdisciplinară a comunităţilor. Din dorinţa de a genera noi audienţe şi de a integra discipline variate pentru portretizarea minorităţilor etnice, proiectul încurajează concentrarea elementelor definitorii ale fiecărei culturi prin intermediul artei plastice, al artei vizuale digitale şi al cercetării antropologice. Acest lucru se va realiza în special prin crearea a 15 portrete în tehnica pictură (ulei pe pânză) și a celor 2 videoclipuri pe care Andrei Dudea le-a realizat benevol, ca invitat în proiectul nostru. Aceste materiale vor fi însoţite de 5 texte care documentează istoria personală şi colectivă a comunităţilor. Picturile, videoclipurile şi textele proiectului vor participa la sedimentarea valorilor şi aspectelor definitorii ale comunităţilor explorate promovând diversitatea deci atrăgând atenţia asupra necesităţii conservării identităţii lor inclusiv prin organizarea unei expoziţii itinerante şi prin lansarea online şi în print a broşurii care documentează proiectul.
Care va fi continuitatea proiectului?
C.S.: În această toamnă, prima ediție Mosaic: Portrayal of Diversity se va finaliza cu o expoziție la EliteArtGallery, prilej cu care vor putea fi vizionate cele 15 picturi cu portretele unora dintre oamenii întâlniţi. Tot atunci vom lansa o broșură care documentează proiectul. Apoi, datorită finalizării primei ediții a proiectului, ne dorim să putem întări parteneriatele existe şi să încheiem altele noi cu minoritățile naționale pentru dezvoltarea altor ediții. Avem deja o bază de date amplă care ne va permite să ne adresăm comunităților multietnice, alături de produsele proiectului care vor putea genera mai mult interes pentru acest tip de proiect. Vom identifica noi linii de finanțare astfel încât să dezvoltăm proiectul până acoperim toate minoritățile de la nivel naţional, apoi ne dorim să popularizăm proiectul şi să descoperim și alte minorități din planul european.
Mai sunt comunități etnice-n țara noastră care așteaptă să fie descoperite?
C.S.: În mod oficial, la nivelul României sunt recunoscute 19 comunităţi etnice. Armânii, de pildă, pe care i-am inclus în prima ediţie a proiectului sunt minoritate naţională, nu etnică, fiind de fapt români, însă tradiţiile lor, atât de vechi şi de bine conservate, m-au determinat să îi includ în proiectul cu minorităţi etnice. Alte comunități ale minorităţilor etnice sunt mici sau recente, altele mai extinse, însă toate participă la contextul social, cultural și politic actual ca elemente ce aduc o contribuție majoră în definirea culturii statului român. Minoritățile etnice pe care ne dorim să le acoperim cu viitoarele ediții sunt: albanezii, cehii, ucrainienii, italienii, armenii, macedonenii, grecii, rutenii, bulgarii, tătarii, sârbii, evreii, croații, turcii, polonezii.
A fost un proiect greu de implementat?
C.S.: Greu de implementat a fost dacă iau în considerare perioada de management de proiect. Am înscris Mosaic: Portrayal of Diversity în sesiunea de finanţare a proiectelor culturale AFCN din martie 2018, ceea ce a însemnat că timp de o lună am lucrat temeinic la proiect, scriind, identificând minorităţile, partenerii, artiştii, satele etc. Odată ce am realizat asta, totul a devenit mai uşor, putându-ne concentra asupra rezultatelor urmărite, având mereu sprijinul echipei și calendarul de activități sau bugetul ca ghid.
Care a fost partea cea mai dificilă?
C.S.: Cea mai dificilă parte, în ceea ce mă privește, a fost să merg săptămânal, în luna august, vreme de câteva zile, în fiecare comunitate. Mereu altă limbă, alte porturi, alte obiceiuri și tradiții la care trebuia să mă conectez foarte repede, în ciuda diferențelor culturale atât de evidente pe care le întâlneam. Într-un loc aveai anumite lucruri de respectat când intrai în biserică, indiferent că aveai acea confesiune religioasă sau nu. Mâncai ce mâncau ceilalţi, te îmbrăcai pe cât posibil ca în acea zonă, lăsând statutul de turist la o parte şamd. Acest lucru m-a făcut să înțeleg că este necesară o perioadă mai lungă pentru desfășurarea viitoarelor rezidențe, implicit pentru sedimentarea informațiilor acumulate. Fiecare comunitate este un univers pe care nu-l poți înțelege deplin și pentru a cărui înțelegere ai nevoie de o oarecare acomodare.
Care a fost partea cea mai plăcută?
C.S.: Partea cea mai plăcută a fost şansa inedită oferită de proiect, aceea de a cunoaşte câteva familii pe care nu cred că am fi avut şansa să le cunoaştem altfel, implicit pătrunderea în lumea unor minorități etnice despre care nu știam prea mult, cel puţin nu în afara lecturii. Experiența cu sașii, deşi am perceput-o ca pe o întoarcere în copilărie, fiind înconjurată de atâtea lucruri familiare, mi-a dat ocazia să descopăr cu alți ochi sașii de azi, venind acolo în calitate de adult și cercetător totodată. Am putut fi puţin mai obiectivă decât credeam că pot fi. Şi în privința celorlalte comunități, am avut numai surprize plăcute. Am fost emoționată mai mereu și copleșită de cât de legați erau acești oameni de istorie, ca și cum viața lor începuse cu secole înainte ca ei să se fi născut și se va continua, cu siguranță, prin ceea ce reușesc să dea mai departe urmașilor lor.
A fost un exerciţiu important atât pentru mine, cât şi pentru artişti, această asimilare naturală a diversității tocmai în mijlocul ei, precum şi faptul că am împrumutat, la nevoie, din obiceiurile etniilor cercetate. Asta a fost un exerciţiu creativ, dar şi o probă cu noi înşine deoarece a trebuit să ignorăm propriile credinţe şi obiceiuri.
Care sunt cele mai importante concluzii personale după cunoașterea acestor 5 comunități?
C.S.: În fiecare comunitate am simţit că am găsit o altă familie. Am perceput eforturile lor de menţinere a tradiţiilor ca pe o luptă care se dă în acea comunitate de foarte multe generaţii încoace, iar această luptă a reuşit să îi menţină într-o zonă în care istoria va avea mereu o importanţă deosebită. Din păcate, pentru mulţi dintre noi, istoria nu înseamnă nimic. Bogăţia culturală pe care am găsit-o ştiu că trebuie explorată şi integrată mai mult în viaţa oricărui om fiindcă a ignora această diversitate culturală înseamnă a-ţi nega o şansă extraordinară de a-ţi îmbogăţi spiritul. Deşi toţi se deosebesc prin anumite elemente lingvistice, religioase, prin cutume sociale sau alte lucruri, toţi sunt rădăcini puternice ale aceluiaşi arbore care este umanitatea.
Echipă
Cercetător: Carla Schoppel
Artiști: Otilia Cadar, Theodor Grigoraș, Eduard Andrei Simion, Nadejda Lungu, Daniela Donțu-Hașcevoi.
Un proiect realizat de Elite Art Club UNESCO și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Parteneri: Forumul Democrat al Germanilor din Comuna Bod, Comunitatea Armână din România, poveștisăsești.com, Asociația Istoria Artei, Comunitatea Rușilor Lipoveni Slava Cercheză, Asociația Matias, Alumnus Club UNESCO.
Mai multe detalii despre proiect pe:
sau
pe pagina de Facebook a proiectului.
Elite Art Gallery are drept scop promovarea artiștilor plastici contemporani prin organizarea unor ample proiecte culturale care expun publicului noi forme de exprimare artistică, abordări inovatoare ale artei moderne, precum și valori deja consacrate. Asociația implementează proiecte în domeniul artelor vizuale și al muzicii, dar și proiecte educaționale.