Acest articol reprezintă o dilemă mai veche la care este cam greu de găsit un raspuns având în vedere evoluția societății noastre. Din punctul meu de vedere este oarecum clar raspunsul: esența, dar în jurul meu observ din ce în ce mai mult material.
Acum mi se pare corect să și explic ce sunt acești termeni în a mea viziune: materialul reprezintă banii, casele, mașinile, hainele și lista poate continua. În situația în care acestea sunt in exces, îmi pun întrebarea dacă oare chiar ne sunt necesare mai multe mașini? mai multe case? haine în așa măsură în cât să nu ai o evidență a lor?Nu cred. Și explic acest răspuns prin cealaltă parte a titlului, prin esență. Oare goana aceasta dupa material este mai importantă decât să știi că ești privit mereu cu un zâmbet sincer, cu respect, că ai în jurul tău persoane care te îndrăgesc pentru ceea ce ești nu pentru ceea ce ai?
Oriunde este material în exces sunt și dușmani. Și cred că mai important este să ne facem prieteni.
Înțeleg că există lipsuri pe care vrem să le completăm, să ne permitem să mergem în concedii în lumea largă, să avem o casă a noastră, o mașină. Dar în acest timp trebuie să fim și atenți ca în toate acestea să nu fim singuri.
Căci cu siguranță vor veni momente în viață în care lucrurile strânse în goana noastră de a avea cât mai mult nu ne vor ajuta în nici un fel, nu putem cumpăra sănătate, persoane, respect.
Tema mea pentru astăzi era alta și are tot legătură cu materialul și mai exact cu goana femeilor dupa material, dar voi reveni cu articolul pe care mi l-am promis.
Euforia de moment mi-a indrumat gândurile spre prezentul articol, dar voi reveni și asupra gândului meu inițial.
porind de la ideea “tot cee ce nu sunt, ma defineste asa cum sunt” sufletul nu imbraca haine, nu are nevoie de 10 masini pentru a-si castiga un statut etc. da, nu nu e constanta, insa o imagine tapetata ramane o imagine, nu este o persoana.