Merg la teatru destul de des, merg cu prieteni, merg singură, mă bucur de punerea în scenă a unor scriituri celebre sau a unor povești din prezentul pe care-l trăim. Cu membri din familia mea nu am avut șansa să merg, sunt departe și, de fiecare dată când m-au vizitat, ne-am petrecut timpul împreună prin alte activități.
Până la ”Manifest pentru dialog: Familii” pe care am avut șansa să-l văd alături de mama. E un spectacol care dă voce unor povești de viață, aparent banale, ale unor copii, frați, părinți sau soți. Personajele se confruntă cu sentimentul de abandon, fuga de responsabilitate, nevoia confirmărilor, identificarea rigidă cu părinții sau dimpotrivă, refuzul acesteia, patetismul întâlnirilor de familie, însușirea rolului de părinte, inducerea și resimțirea culpabilității.
Cred că am avut compania perfectă și cea mai lungă dezbatere de după un spectacol, a fost ca o sesiune de terapie, cu exemple. Am urmărit împreună, am reținut momente, replici, le-am trecut prin filtrul propriilor experiențe și la finalul spectacolului ne-am destăinuit una celeilalte din trăirile avute.
Ce constituie o familie în ziua de azi? este întrebarea care dă voce manifestului, care caută răspunsuri în sălile de teatru, dar și în noi înșine. Este o întrebare care străbate de ceva vreme întreaga noastră țară și la care pare-se că, din cauza faptului că ne place să ne implicăm în viețile altora și să le trecem prin filtrul personal, nu reușim să-i găsim decât critici.
Cred că o familie ține în primul rând de experiențele comune, de înțelegere, compasiune, iubire, bunătate, respect. Acestea sunt ingredientele principale care se regăsesc în constituirea unei familii. Dialogul, această convorbire între două sau mai multe persoane este principalul liant într-o familie. Și toate părerile emise în țară de la hotărârea de schimbare a Constituției în ceea ce privește articolul care definește noțiunea de familie ar trebui să țină cont și de tot ceea ce stă dincolo de constituirea acesteia, ce membri sunt incluși etc.
„Familii”, în regia lui Eugen Jebeleanu, este cel de-al treilea spectacol de teatru ce abordează teme sociale complexe din cadrul turneului național “Manifest pentru dialog“, prezentat de Teatrul Național Radu Stanca, Sibiu, cu sprijinul BRD – Groupe Société Générale. Proiectul din 2015, #Antisocial, a generat o dezbatere despre debusolarea și tensiunea din școlile românești, urmărind un alt caz mediatizat, cel al elevilor unui liceu din Cluj-Napoca sancționați din cauza unor postări pe un grup secret de Facebook. Iar în 2016,#minor a pornit de la două cazuri intens mediatizate anul acesta – situația familiei Bodnariu și scandalul de la Opera Română – care, deși aparent diferite, aduc într-o zonă comună anumite metehne naționale precum pasarea responsabilității sau tendința de ne crede mai buni și de a-i critica pe ceilalți fără a ne vedea propriile greșeli.
La fiecare dintre cele trei spectacole (fiecare cu reprezențațiile sale în țară), a avut loc un dialog purtat între public și regizor, dar și în prezența unui psiholog.
Manifest pentru dialog: Familii este un spectacol bun prin prisma jocului, a actorilor, a interpretării, a subiectului ales.