când m-am întors anul trecut de la divan film festival, de la cetate, am fost întrebată care a fost atmosfera, ce e interesant acolo, ce e de văzut etc. păi sunt filmele, dunărea și mâncarea, plus oamenii prezenți acolo.
și ce mâncare și ce oameni și ce atmosferă, de-ți vine să zici la sfârșit că mai bine nu veneai decât să te rogi să treacă mai repede timpul ca să se facă repede anul pentru o nouă ediție. în fapt, e o mână de oameni prezentă acolo, dar, cumva, spațiul retras de zarva de la oraș, capitală, de pe unde se-adună ei, îi apropie, îi fac prieteni, își zic povești la aceeași lungă masă-ntinsă și plină de bunătăți încă de la micul dejun și până seara la cină. am tot respectul pentru moldova mea culinară, dar mă-nclin cu respect și către doamnele oltence de la Port Cetate!
și filmele-s bune, la fel și activitățile cuprinse-n program, și apusul e minunat, și poate și răsăritul, habar n-am că nu l-am prins, și invitații și muzicile.
e un festival simplu, retras, în natură plus un conac-vilă-casă :D dar e așa bine-acolo și a-nceput deja ediția de anul acesta și mă bucur tare că mă duc și eu mai final așa. dar mă duc să gust și eu puțin din bucuria evenimentelor și din frumusețea serilor petrecute pe malul Dunării.
cam abia aștept. aici se-ntâmplă ce se-ntâmplă: https://www.facebook.com/DivanFilmFestival/