Odată ajuns în Constanța orice turist își dorește să vadă Cazinoul, unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale orașului, dar și al țării, fie pentru o poză sau doar pentru a-l admira pentru că l-a văzut în vechile vederi de pe litoralul Mării Negre, în reclama la Sony Bravia din 2017, în filmul Tinerețe fără tinerețe regizat de Francis Ford Coppola etc. Această clădire impunătoare care emană încă aerul perioadei sale de glorie și care păzește țărmul Mării Negre de peste 130 de ani a scris istorie prin prezența în oraș, prin poziția pe care o are aici, prin activitățile găzduite . Arhitecții spun că ar singura clădire din România care pur art-nouveau, prin ornamente, prin stil, prin volum.
Început pe la 1880, inaugurat cu mare fast la 1910 în prezența principelul Ferdinand, trece prin două războaie mondiale, ajunge renumit loc pentru jocuri de noroc (pentru a-și scoate în primul rând banii de întreținere), apoi spital (la începutul primului război mondial), însă revine la destinația sa inițială în perioada interbelică. La începutul anilor ’80, Cazinoul a trecut prin ultima renovare, moment în care i-au fost adăugate noi decorațiuni și vitralii. În prezent poate fi observat de la distanță, având în vedere trecerea anilor peste el, însă cu excepții, poate fi admirat pe interior, într-un tur stabilit din timp.
Acest renumit monument a fost dat uitării de către autoritățile care răspund de el, având în vedere că, răsfoind presa ultimilor ani, se poate observa că a fost inclus în 3-4 încercări de renovare, ultimul dintre acestea apărând cu un termen limită octombrie 2018.
Anul acesta, Cazinoul din Constanța a fost inclus de Europa Nostra, principala organizatie de patrimoniu din Europa, si Institutul Bancii Europene de Investitii pe lista celor mai periclitate situri din Europa in 2018 #7MostEndangered. Bisericile post-bizantine din Moscopole si Vithkuq, Albania; Centrul istoric din Viena, Austria; Monumentul Buzludja, Bulgaria; Manastirile si schitul David Gareji, Georgia; Orfelinatul grec Prinkipo, Insula Printilor, Turcia, si Fabrica de gheata Grimsby, Marea Britanie sunt celelalte situri incluse pe aceasta in anul 2018. Presa scrie, pe surse, că mai sunt acțiuni de salvare a acestui mare și impunător monument.
Despre istoria Cazinoului din Constanța am avut șansa să aflu mai lucruri urmărind un spectacol unic, intitulat ”Cazino, suflet pierdut!”, chiar pe platoul din fața monumentului, sâmbătă, 8 septembrie. Spectacolul a cuprins două părți: un documentar video construit dintr-o succesiune de fotografii de arhivă, de la construirea acestuia până în zilele noastre și o parte realizată cu actori, dansatori și elevi ai Colegiului Național de Arte „Regina Maria” din Constanța. Regia spectacolului a fost semnată de Iulian Enache, actor și regizor al Teatrului de Stat Constanța, iar scenariul i-a aparținut Georgianei Rusu (organizatorul evenimentului). Din distribuție au făcut parte: Petronela Olimpia Iordache, Claudiu Alexandru Săplăcan, Anna Van Haaren, Cristian Alexandru Panduru, Ștefan Cristea Gheorghiu, Andreea Daniela Pieptea, Iulian Nicolae Ghencea, Renata Soares, Luiza Martinescu, Cosmin Mihale, Dana Trifan Enache, Robert Teodor Dobre.
Pentru o oră, în fața a sute de constănțeni și turiști, Cazinoul și-a spus povestea prin imagini care au rulat pe fațada sa, dar și prin scene realizate cu ajutorul actorilor. S-au prezentat momentele importante, personajele mărețe care i-au trecut pragul, cine și-a pus amprenta asupra sa, spectatorii călătorind în timp și surprinzând importanța acestui monument pentru istoria locului. Combinația de muzică de epocă, dans, teatru cu imaginile vechi și vocea ”cazinoului” au creat o atmosferă prin care am reușit să-mi imaginez cum ar fi o plimbare pe faleză în vremurile în care Cazinoul era un personaj remarcabil și respectat la adevărata sa valoare.
La finalul spectacolului, actorii au invitat publicul să-și manifeste părerea asupra salvării monumentului. Răspunsurile date de cei din urmă au fost strânse în două urne. Oamenii au plecat de acolo încântați de inițiativa unui astfel de proiect, își spuneau cu bucurie că și-ar dori să revadă și ei ce au avut burghezii pe vremuri, să aibă și ei parte de acest monument, nu doar să-l privească cu tristețe cum se chinuie să facă față singur valurilor mării, vremii.
Să sperăm că într-o zi, acest suflet pierdut o să revină și ne vom bucura și de el, așa cum ne bucurăm când vizităm monumente respectate din străinătate.
sursă foto afiș
sursă foto interior Cazinou – Oana Vasiliu